vezi aici cine participă la competiția pentru un speech la evenimentul din 14 noiembrie

Povestea mea este povestea multor femei ale nației noastre. Femei care și au sacrificat viața pentru a face ceea ce alți au decis pentru ele cum că TREBUIE. Femeile nației noastre au fost învățate că au obligații și nu drepturi chiar daca legile și nu numai susțin contrariul. Sunt mama a 2 puștoaice absolut minunate, cărora le spun și le învăț că tot ce contează este Calitatea Vietii Lor. Sunt deasemenea om al clasei proletarele, muncesc Intr o corporație unde se cuantifica in mod cat de cat egal și + & -. Muncesc cinstit și îmi plătesc taxele și creditele cu conștiinciozitate de parcă primesc și nu dau.Am divorțat în urmă cu 8 ani. Fiica mea cea mare era clasa a VIII și în febră pregătirii pentru evaluarea națională. Cea mica avea 4 ani. Am. plecat fără să privesc în urma, dar cicatricile sufletești și fizice nu mă vor face niciodată să uit că aveam prea multe obligații și aproape nici un drept. Am plecat singură cu fetele mele. Am locuit Intr o garsoniera închiriată. Apoi, deodată că o minune viața și schimbat cursul. In anul divorțului am reușit să mi achizitionez un apartament ( și aici e o întâmplare extraordinara). Și fiica mea cea mare a intrat la Liceu, la Lazar . In toți anii de liceu a fost bursieră. Cea mica ii calca pe urme dar mai avem.pana la cl a VIII. Pe scurt ceea ce vreau sa transmit este că nimic nu este imposibil și ireversibil atâta timp cât tine de fiecare în parte. Îmi doresc să pot sa schimb puțin din mentalitatea națiunii noastre și poate sa devenim mai conștienți de ceea ce ne aduce un plus și pune baza unei vieti de calitate.

Sunt in turism in ultimii 20 de ani, FAMILY TRAVEL, o agentie pe care o conduc impreuna cu sotul meu. Am avut de-a lungul anilor diferite activitati de la spalatorie auto, la contabilitate, supermarket-uri, patiserie, restaurante, ca sa enumar doar cateva. Din punct de vedere personal, nascuta intr-o familie modesta, dar de cand ma stiu, interesata de ceea ce pare sa fie mai mult decat ce vedem. Am vrut ca multi altii sa demonstrez, ca stiu, pot si inteleg mai mult. Incepand cu 2010 preocuparea mea majora a fost catre spiritualitate, psihologie, natura umana..si a fost o provocare majora sa ma ocup de ce avea nevoie sufletul meu, in timp ce prestam o activitate care presupunea sa fiu acolo, atenta la detalii, prezenta cu nevoile angajatilor mei, a clientilor si a familiei mele. In turism( desi aparent oamenii cauta concedii, unde sa se destinda si odihneasca) pare usor si frumos, dar lucru cu oamenii e intotdeauna plin de provocari si nu au lipsit si evenimente complicate, nedorite, etc Cel mai provocator moment a fost in 2020, cand a inceput pandemia si panica tuturor era foarte mare. Aveam sejururi rezervate, sume mari de bani implicate si o situatie familiala plina de emotii si instabilitatea determinata de imbolnavirea brusca a fiului meu. Cu toata aceasta presiune a clientilor, care s esuprapunea peste nesiguranta noastra si implicatiile bolii aparute, a fost ingrozitor de greu sa raspund fiecaruia, cu nevoile personale, sa rezolv situatii critice, sa gestionez cumva din postura de psiholog toate emotiile si fricile neprocesate ale clientilor si sa fac fata si provocarilor din viata personala. Cred ca m-a ajutat foarte mult latura aceasta spirituala, toate experientele avute, toate constientizarile, cursurile, calatoriile facute in scopul cunoasterii personale. Am gasit astfel puterea si intelepciunea de a raspunde tutror, de a rezolva conflictele aparute, situatiilor noi, furnizorilor, etc. Am rezolvat toate situatiile aparute, am reprogramat sejururile acolo unde se dorea, am restituit sume importante, am mers mai departe si am fost sprijin pentru turistii nostri. Mai mult m-am inscris intr-o Academie, unde am invatat in continuare, am devenit mentor pentru alti cursanti, in tot acest timp avand grija de familia si afacerea mea. ​ Am invatat ca daca nu intri in panica, daca esti prezent si atent la ce se intampla in viata ta, privind provocarile ca oportunitati de crestere si nu ca obstacole de netrecut , daca te orientezi spre gasirea de solutii si nu spre disperare, e imposibil sa nu gasesti calea cea mai potrivita. Consider ca experienta mea profesionala si personala, ma indreptateaste sa am o voce, o opinie, care sa motiveze si incurajeze persoanele care au renuntat, sau nu indraznesc sa isi urmeze visul. La 58 de ani, pot sune ca am o istorie cel putin interesanta. Am facut cunostinta cu Constelatiile de familie in anul 2010. Mi-au placut si m-au atras pentru ca acolo am inceput sa simt cum poti sa pasesti, prin simpla desemnare, in pozitia altcuiva, sa te comporti si sa vorbesti ca altcineva, sa spui lucruri care altfel nu iti sunt comune si familiare, am remarcat extraordinara putere si intuitie a campului creat si ca atare aproape un an si jumatate, in fiecare weekend participam la Constelatii. Am experimentat apoi constelatii familiale, sistemice, ale intentiei, etc cu oameni diferiti si deosebiti si de la fiecare am invatat ceva. Am in spate ani de lucru cu samani, psihologi, psihoterapeuti de la noi si din toate partile lumii. Am trecut prin respiratie holotropica, psihologie transpersonala si m-am slefuit alaturi de Elena si Horia Francisc Turcanu, ani intregi. Am participat la retreaturi in tara si in afara cu Rune, Howard, Rupert Spira, Mooji, Sathguru, invatatori spirituali recunoscuti. Am trecut prin Reiki, Sphere, Reconectare, Deschiderea inimii , cursuri de feminitate, sexologie, uleiuri esentiale, saune de purificare, lucru cu plante sacre, lucru intr-un cadru terapeutic cu psihedelice, am citit tot ce se putea din domeniul psihologiei si al lucrului cu trauma, am participat la seminarii si formari psihoterapeutice. Am lucrat in sesiuni alaturi de aproape 1000 de cursanti si, cumva s-au asezat toate experientele, toate cunostintele si am intrat in alta etapa. Incepand cu februarie 2022, am devenit si mentor si asta a avenit cu o noua provocare, cu nevoia unei recalibrari, cu incarcatura foarte multa si presiune emotionala in a sustine din noua pozitie, alte suflete, pe drumul lor in accesarea linistii interioare, rezolvarii conflictelor personale si cunoasterii de sine, prin intelegerea si integrarea istoricului familial si a incarcaturii transgenerationale. A trebuit sa ma reinventez, sa ma pun la curent cu noi zone pe care nu le stapaneam. Am participat la worshop-uri de Constelatii Regeneration cu peste 130 de persoane,unde puterea campului si ghidarea au adus lumina in situatii extrem de complexe. Am fost in retreat-uri si am lucrat cu 100 de persoane pe parcursul a 4 zile si a fost intens, consumator, eliberator si foarte profund. De acum inainte, sprijin, sustin si contin cu experienta mea pe cei interesati. Organizez retreat-uri, sustin workshop-uri de Constelatii fizic si online. Se spune despre mine ca sunt o prezenta calma, echilibrata, multa lume recunoaste si e atrasa de mine ca si arhetip al mamei. Dar in acelasi timp am si o latura pragmatica, inradacinata in adevar, natural si autentic, care nu m-a lasat niciodata sa ma pierd in asa zisa iubire neconditionata si floricelele din aceasta zona spirituala. Si din aceasta pozitie, pot spune ca este o deschidere, vulnerabilizare, cunoastere si intelegere, avand ca exemplu transformarile pe care le-am vazut personal la mine si la sufletele pe care le pastoresc. Am avut multa suferinta si durere neprocesata, am terminat acum cu integrarea acestei suferinte, a traumelor, si pornesc cu o noua atitudine, cu incredere in mine, cu asumare si promisiunea ca voi duce mai departe, oriunde pot, aceasta cunoastere dobandita. Am 58 de ani, casatorita de 33, doi copii si doua nepotele Recunoscatoare pentru tot parcursul, umar la umar, alaturi de sotul meu ❤️ 🙏

Impletirea istoriei personale cu cea profesionala m-a sustinut si m-a invatat sa imi vad resursele. Despre succes, esec si reinventare profesionala.

În ultimul an de facultate, am pășit în lumea profesională la Ursus. Aici, am învățat să conduc masina prin aglomerația Bucureștiului și să interacționez cu micile afaceri. Aceste experiențe mi-au oferit o bază solidă în înțelegerea dinamicii afacerilor locale și a relațiilor interpersonale.

După Ursus, am făcut un pas important în zona financiară, unde am învățat despre finanțări și gestionarea resurselor. A urmat o scurtă perioadă de semi-antreprenoriat, unde am descoperit complexitatea și provocările legate de lucrul cu garda financiară si relatia cu angajatii. Această etapă a fost întreruptă de criza economică, dar nu m-am lăsat descurajată.

În căutarea stabilității, am intrat în lumea corporatistă. Aici, am creat rezultate remarcabile și am format o echipă matură și stabilă, care a avut success 7 ani consecutivi sub conducerea mea. Cu toate acestea, primul refuz la promovare m-a determinat să mă uit mai atent la mine însămi și să îmi reevaluez obiectivele.

Începând din 2018, am inceput sa practic nn zona de coaching și training, devenind coach și trainer intern voluntar. În paralel cu jobul meu curent și rolul de mamă, am continuat să mă formez și să îmi dezvolt abilitățile în aceste domenii.

În 2019, am făcut o schimbare majoră, intrând într-o nouă divizie in corporatie și practic începând de la zero. Am asigurat continuitatea echipei noi in care am intrat și reprezentarea acesteia, dar când am simțit că e momentul să fac un pas următor în carieră, acesta nu a venit dinspre angajator. În schimb, am realizat că am nevoie să mă reinventez.

Acum, mă aflu într-o etapă de reinventare, lucrând și crescând continuu. Îmi creez o nouă identitate profesională, una care să înglobeze tot ce am învățat și realizat până acum, dar și visurile mele pentru viitor. Această nouă identitate este un amestec de experiență, cunoștințe și aspirații si imi doresc să mă ducă spre noi orizonturi.
Sper povestea mea te inspiră să continui să înveți și să te reinventezi!

Eu sunt Mariana. M-am născut și am crescut în Videle, un orășel mic din județul Teleorman. Toată viața mea am fost o persoană simplă, cu visuri mari, dar cumva am ajuns să-mi petrec mai bine de 20 de ani lucrând într-un birou de contabilitate. Nu pot să spun că nu mi-a plăcut ce făceam, dar mereu am simțit că e ceva mai mult pentru mine, ceva care să mă conecteze cu oamenii din comunitate și să-mi ofere o satisfacție reală.

Provocarea cea mai mare a venit după ce am împlinit 45 de ani. M-am trezit într-o dimineață cu un gol imens în stomac, realizând că, deși îmi făceam treaba bine, nu mai simțeam nicio bucurie. Simțeam că m-am plafonat și că viața mea a devenit o rutină mecanică. În plus, erau tot mai multe discuții despre restructurări la firma unde lucram și am început să mă întreb ce voi face dacă rămân fără loc de muncă la vârsta asta. Eram într-un punct critic: fie acceptam să continui așa, fie făceam o schimbare radicală.

M-am gândit mult la ce îmi aducea bucurie cu adevărat și mi-am amintit de pasiunea mea pentru pâine. Bunica mea făcea cea mai bună pâine de casă și am crescut cu acel miros în casă, acel sentiment de căldură și siguranță. Mi-am zis: „De ce să nu fac asta? De ce să nu deschid un magazin de pâine aici, în Videle?” Așa că am luat o decizie care mi-a schimbat complet viața. Am economisit bani, am luat un mic împrumut și am deschis magazinul meu de pâine artizanală.

La început a fost greu. Nu aveam experiență în afaceri, iar lumea din Videle nu era obișnuită cu ideea de „pâine artizanală”. Mulți îmi spuneau că sunt nebună să încerc așa ceva într-un orășel mic. Dar m-am pus pe treabă. Am învățat de la zero tot ce era legat de brutărie: de la rețete și tehnici, până la gestionarea afacerii. Am investit timp și energie în a aduce pâine proaspătă și de calitate, fără aditivi, exact așa cum făcea bunica mea. Am folosit toate resursele mele interioare – răbdare, perseverență și o dorință imensă de a reuși.

Treptat, lumea a început să vină. Oamenii au gustat pâinea mea și au revenit. Apoi și-au adus prietenii, rudele. Magazinul a devenit un loc de întâlnire, unde clienții nu doar cumpărau pâine, dar și schimbau o vorbă. Am creat nu doar un loc de muncă pentru mine, ci și o mică comunitate. Acum, după doi ani, magazinul meu e prosper, am reușit să angajez câțiva oameni din oraș și chiar să îmi extind afacerea cu o mică patiserie.

Din această experiență am învățat că nu e niciodată prea târziu să te reinventezi. Am învățat că e important să îți urmezi pasiunile și să nu te lași descurajat de frică sau de ceea ce spun ceilalți. Cea mai mare realizare a mea nu este doar succesul financiar, ci faptul că am demonstrat că oricine poate să își urmeze visurile, indiferent de vârstă sau de context.

Cred că povestea mea ar trebui auzită, pentru că poate inspira alte femei să nu renunțe la visurile lor. Dacă eu am reușit să îmi schimb viața la 45 de ani, într-un mic oraș din Teleorman, atunci oricine poate să facă la fel. Sper să fiu un exemplu pentru acele femei care se simt blocate, care cred că nu mai au nicio opțiune. Viața poate să înceapă oricând, dacă ai curajul să faci un pas spre ceea ce îți dorești cu adevărat.